sâmbătă, 16 februarie 2008

My beloved 101

am sa scriu aici despre pasiunea mea dintotdeauna....mijloacele de transport in comun. Au fost blestemul meu de cand am inceput sa circul de colo colo si probabil, pana in ziua in care am sa imi revad porcul de guineea care este in rai( rest in peace) asta daca am sa ajung in rai...sper
-cand aveam 7 ani si am inceput sa merg la scoala...aveam " placerea" sa merg in fiecare dimineata cu troleul. gen " yey" inca o data o sa mi se urce sangele la cap in inghesuiala si in mirosuri care de care mai de " coco chanel " si cu arome diverse de la parfum la chestii mai putin...placute nasucului. Dupa ce am scapat de troleu...am dat de 34. Si mai grav....avand in vedere ca stau in "buricu targului" cum s ar zice...toata lumea da navala la magazine aici. Si iar aglomeratie si toate cele. Cand in sfarsit am terminat god damned generala...pac pac am intrat la liceu siii...merg pe jos k e doar la 500 de m de casa. Dar din pacate, tot mai am de facut un drum in compania iubitului RATB, si anume in fiecare dimineata, la antrenament in titan. La dus mai e cum e, ca merg cu metroul. Ca veni vorba, metroul este chiar un mare PLUS al transportului in comun. Chiar se poate vorbi de civilizatie la metrou si mie personal chiar imi face placere sa merg cu el. In fine....revenim. Cu metroul ajung in titan si repede si bine si comfortabil si cum se poate mai bine, fara sa ma bucur de " buzunareala" si certuri babesti.
La intoarcere....nu mai am cum sa iau metrou, asa deci si prin urmare....imi fac cruce " sa ma apere Dumnezeu" si ma urc, cam fara tragere de inima, in 101. Asta dak reusesc sa ma urc fiindca la 10 dimineata e full de babalaci care se plimba prin bucuresti si colac peste pupaza...au chef de cearta matinala...Intr-o binecuvantata dimineata era destul de liber, asa ca m-am asezat, m-am destins dupa ce m-a alergat profu la antrenament de imi tremurau toti muschii , mi-am bagat castile in urechi si...relax take it easy ( nu e vorba de melodie ci de expresie in sine :)) ). Pe la Delfinului se urca un batran in baston. Eu, inconjurata de babe guralive care se certau intre ele. Locuri pe scaun erau destule, dar....de ce sa se duca onor femeia batrana mai in spate unde erau locuri si sa nu ma dea pe mine jos de pe scaun ca e mai aproape. Nu ma intelegeti gresit. Ai mei chiar au stiut sa ma creasca bine , stiu faza cu cedatu locului si chiar o aplic. Dar acum eram prea obosita sa ma duc eu in spate si sa le las pe ele aici. Bineinteles ca asta a avut consecinte care le redau mai jos.

- Domnisoara cu muzica in urechi ! zice o baba cu chef de cearta
- Da, zic eu calma si cu o fatza...ingereasca :))
- Nu te a invatat nimeni sa lasi oamenii in varsta sa stea jos?
Ma intreb de ce se agita atat daca oricum nu intentiona sa stea EA jos, ci doamna de langa ea, tot una in varsta, dar spre deosebire de " amica" mea...o doamna in adevaratul sens al cuvantului.
- Ba da, spun eu, dar sunt locuri si in spate.
- Nu ti-e rusine, la varsta ta sa nu vrei sa ne lasi sa stam jos, suntem oameni batrani!
- Doamna,zic eu, dar si eu sunt obosita vin de la antrenament ! Sunt locuri mai incolo, de ce nu stati jos acolo?
Mormaind, baba pleaca si ii scapa niste injuraturi conform carora in viitorul apropiat o sa mi rup un picior si o sa vad si eu cum e .... Dar nu le am bagat in seama. Doua alte doamne chiar mi-au luat apararea. Multumescu-ti Doamne ca mai sunt si oameni de treaba

Cam astea sunt aventurile din 101...Daca sunteti mistocari din aia, urcati-va sa vedeti caterinca. Daca sunteti tineri la locu vostru....va sfatuiesc din proprie experienta sa mergeti pe jos atat cat se poate. 101 dauneaza GRAV sanatatii !

Leapsa cu cartea de la Krieger :)

am primit o leapsa care zice sa deschid o carte la pagina 123 , sa citesc 5 randuri si apoi sa le scriu aici pe urmatoarele 4...asa o sa si fac :>

"avea un intelect extraordinar si, pe de alta parte, un chip cu obraji rotunzi si o gurita ca un mugure. "Lasa-ma sa te imbrac eu, lasa-ma sa-ti perii parul" ii spuneam din obisnuinta, constient ca ea zambea si ma privea cu un val subtire de plictiseala. " Fa ce vrei, imi soptea ea la ureche. Numai ucide cu mine in noaptea asta Louis! Nu ma lasi niciodata sa te vad ucigand!"

Interviu cu un vampir - Anne Rice

Ia ziarul neamule....

Fiind o fire optimista, imi doream si eu sa incep blogu cu ceva optimist :)) dar fiindca n-am o inspiratie " pozitiva" la ora asta...o sa incep cu ceva care ma deranjeaza foaaarte tare , ziarele.
Se stie ca presa e a patra putere in stat. Tocmai de aia ar fi logic ca presa sa fie de calitate si sa informeze (CORECT) cetatenii si eventual sa-i ajute sa ia niste decizii ( CORECTE). Numai ca ziarele pe care le mai citesc si eu seara cand nu am ce face pana imi vine somnu...fac exact opusul :. Nu ca nu mi-ar placea sa citesc ziarele, doar ca am ajuns la concluzia ca ele mai rau te prostesc in loc sa te informeze. Sunt pur si simplu o afacere profitabila si atat. Nu mai au rostul pe care ar fi trebuit sa-l aiba si pe care l-am spus mai sus . Nu stiu cum sa mai arunce cu noroi in politicieni si unele in altele, doar ca sa fie cumparate, doar pentru un titlu care sa-ti sara in ochi pe prima pagina. Ziaristii nu mai prididesc sa scoata stiri de scandal si sa fie ironici si intepatori. Ma intreb, asta se numeste presa ? Foloseste la ceva si cuiva? De exemplu sa luam ziarul pe care il citeste familia mea de ceva timp, dar de care au inceput sa se plictiseasca si ai mei ( iar eu cu mult inaintea lor )... 7 Plus. Cum arata ? simplu. Prima pagina mare, indesata cu titluri de o schioapa in care ne anunta cu ironie ce mari fapte au mai facut oamenii politici. Sau cum s-a mai facut de ras nu stiu ce cantaret. Sau cat de jalnici am fost la nu stiu ce concurs. Dupa care urmeaza 20 de pagini in acelasi INCONFUNDABIL stil. Mai pe scurt ...total nefolositor cetateanului. De parca noi n-am sti care ne sunt problemele.
Ca sa fiu sincera, singurele ziare ( si aici ma refer la ziare, nu reviste ) care mi se par onorabile si care merita sa fie citite sunt Libertatea , Formula As si cele de sport. Celor de sport, chiar nici un repros, jos palaria. Cel putin Pro Sportului, pe care tata il citeste day-by-day.
Daca o sa devin vreodata ziarist ... promit de pe acum ca am sa scriu mai multe lucruri bune si MAI PUTINE lucruri rele, care oricum nu intereseaza si nu fac placere nimanui.
Au revoir !