sâmbătă, 16 februarie 2008

My beloved 101

am sa scriu aici despre pasiunea mea dintotdeauna....mijloacele de transport in comun. Au fost blestemul meu de cand am inceput sa circul de colo colo si probabil, pana in ziua in care am sa imi revad porcul de guineea care este in rai( rest in peace) asta daca am sa ajung in rai...sper
-cand aveam 7 ani si am inceput sa merg la scoala...aveam " placerea" sa merg in fiecare dimineata cu troleul. gen " yey" inca o data o sa mi se urce sangele la cap in inghesuiala si in mirosuri care de care mai de " coco chanel " si cu arome diverse de la parfum la chestii mai putin...placute nasucului. Dupa ce am scapat de troleu...am dat de 34. Si mai grav....avand in vedere ca stau in "buricu targului" cum s ar zice...toata lumea da navala la magazine aici. Si iar aglomeratie si toate cele. Cand in sfarsit am terminat god damned generala...pac pac am intrat la liceu siii...merg pe jos k e doar la 500 de m de casa. Dar din pacate, tot mai am de facut un drum in compania iubitului RATB, si anume in fiecare dimineata, la antrenament in titan. La dus mai e cum e, ca merg cu metroul. Ca veni vorba, metroul este chiar un mare PLUS al transportului in comun. Chiar se poate vorbi de civilizatie la metrou si mie personal chiar imi face placere sa merg cu el. In fine....revenim. Cu metroul ajung in titan si repede si bine si comfortabil si cum se poate mai bine, fara sa ma bucur de " buzunareala" si certuri babesti.
La intoarcere....nu mai am cum sa iau metrou, asa deci si prin urmare....imi fac cruce " sa ma apere Dumnezeu" si ma urc, cam fara tragere de inima, in 101. Asta dak reusesc sa ma urc fiindca la 10 dimineata e full de babalaci care se plimba prin bucuresti si colac peste pupaza...au chef de cearta matinala...Intr-o binecuvantata dimineata era destul de liber, asa ca m-am asezat, m-am destins dupa ce m-a alergat profu la antrenament de imi tremurau toti muschii , mi-am bagat castile in urechi si...relax take it easy ( nu e vorba de melodie ci de expresie in sine :)) ). Pe la Delfinului se urca un batran in baston. Eu, inconjurata de babe guralive care se certau intre ele. Locuri pe scaun erau destule, dar....de ce sa se duca onor femeia batrana mai in spate unde erau locuri si sa nu ma dea pe mine jos de pe scaun ca e mai aproape. Nu ma intelegeti gresit. Ai mei chiar au stiut sa ma creasca bine , stiu faza cu cedatu locului si chiar o aplic. Dar acum eram prea obosita sa ma duc eu in spate si sa le las pe ele aici. Bineinteles ca asta a avut consecinte care le redau mai jos.

- Domnisoara cu muzica in urechi ! zice o baba cu chef de cearta
- Da, zic eu calma si cu o fatza...ingereasca :))
- Nu te a invatat nimeni sa lasi oamenii in varsta sa stea jos?
Ma intreb de ce se agita atat daca oricum nu intentiona sa stea EA jos, ci doamna de langa ea, tot una in varsta, dar spre deosebire de " amica" mea...o doamna in adevaratul sens al cuvantului.
- Ba da, spun eu, dar sunt locuri si in spate.
- Nu ti-e rusine, la varsta ta sa nu vrei sa ne lasi sa stam jos, suntem oameni batrani!
- Doamna,zic eu, dar si eu sunt obosita vin de la antrenament ! Sunt locuri mai incolo, de ce nu stati jos acolo?
Mormaind, baba pleaca si ii scapa niste injuraturi conform carora in viitorul apropiat o sa mi rup un picior si o sa vad si eu cum e .... Dar nu le am bagat in seama. Doua alte doamne chiar mi-au luat apararea. Multumescu-ti Doamne ca mai sunt si oameni de treaba

Cam astea sunt aventurile din 101...Daca sunteti mistocari din aia, urcati-va sa vedeti caterinca. Daca sunteti tineri la locu vostru....va sfatuiesc din proprie experienta sa mergeti pe jos atat cat se poate. 101 dauneaza GRAV sanatatii !

Un comentariu:

Mihai Krieger spunea...

Asta chiar se numeste detaliat. Deci moshii si babele astea, la pensia, incep sa semene foarte bine intre ei si dintr`o data se imprietensc, au aceleasi ganduri si idei, joaca table si sah, si se coalizeaza impotriva celor care au rehist sa faca ce n`au reushit ei.