vreau sa scriu. chiar imi doresc asta. numai ca mintea mea nu vrea. cand am inspiratie pur si simplu curge fraza dupa fraza si totul iese ok si frumos.acum nu. acum am o mie de ganduri care se plimba printre neuroni, prin cortexul cerebral si nu se opreste nici unu. se amesteca si iar se amesteca. parca fug de mine. ati simtit vreodata ca aveti un vis si ca vreti sa va intoarceti la realitate? nu din cauza ca situatia a luat o intorsatura atat de buna incat pare o utopie, nici din cauza ca situatia a luat o intorsatura foarte proasta si va doriti sa fie doar un cosmar si sa va treziti din clipa in alta. apropo...eu chiar imi dau seama knd visez. stiu k pare ceva metaforic dar vorbesc in termeni real. dorm. cu mama :)) nu fiindca mi e frica de intuneric ci fiindca nu ma simt bine daca dorm singura. nu ma pot odihni ca lumea. daca sunt insugra in pat si incerc sa adorm imi vin tot felul de ganduri nasoale care ma sperie. sunt singuratofoba. si ma stresez intr-atat cu idee sa adorm odata incat chiar nu mai reusesc sa adorm pana la ziua. sa revenim...fiindca am ajuns cam departe de subiect.
dorm si visez. sa zicem ca e un fel de cosmar. ei bine, dormind, cand situatia din vise ajunge intr-un punct in care nu mai suport frica sau teama sau emotia, pur si simplu, nu stiu cum, dar ceva din mine spune : trezeste-te si ma trezesc. dar in tot acest timp, in vis, eu sunt constienta de faptul ca visez in acel timp si pot pune oricand sa ma trezesc si chiar ma trezesc si imi dau seama ca am visat. asta nu inseamna k imi trece agitatia sau teama sau ce ma domina in acel moment.partea mai nasoala e cand am vise frumoase, adica ce se intampla cel mai des, si sunt fericita nush ce si in acelasi timp imi dau seama ca e doar un vis. e descurajator. nu stiu cum sa explic mai bine :-?? dar cred ca stiti si voi. si acum sa revin la ce voiam sa zic de la inceput
spuneam ca uneori viata ia intorsaturi nebanuite. uneori atat de bune incat chiar ai impresia amara ca e doar un vis frumos. uneori atat de ingrozitoare incat chiar iti doresti sa te trezesti odata. ei bine....cazul meu nu e asta. situatia careia trebuie sa i fac fata e una obisnuita pentru mine. ma confrunt cu ea in 9 din 10 cazuri. trebuie sa iau o decizie importanta. iar creierul nu ma ajuta. nici corasonul. e o situatie prea complicata care se mentine de prea mult timp si simt ca o sa explodez. doar ca nu ma pot hotari. nu pot si nici nu mai vreau sa ma gandesc ca , vreau-nu-vreau, esti parte din trectul meu, din prezentul meu si din cate vad, vrei neaparat sa te amesteci si in viitorul meu. e ceva din care am multe de invatat. cum ar fi ca alta data sa ma gandesc mult mai bine la ceea ce fac, fiindca roata se intoarce mai devreme sau mai tarziu si s ar putea sa nu mai fac fatza regretelor inutile. cine a zis ca nu am sentimente....

***********************************************************************************